Salcia din visul cu ratze ..

Dimineata unei zile, Iunie 2006 ...

Te-am visat ! Sub salcia "noastra" ! ti-am spus ca in copilarie ma ascundeam sub o salcie cind eram singuratic si faceam desene in creion ? Da, cind ma batea tata, sau cind incuiau bucataria, daca nu veneam la timp la masa. De primavara pina in toamna ....mergeam la ghiol si ma "ascundeam" pe undeva, cel mai des, sub salcia aceea, deasupra pompei de irigatie, nu departe de sat, poate 20 de minute pe jos… de multe ori m-am visat sub salcia de acolo …priveam activitatea pe ghiol, ratzele, pescarii, etc… si cind mergeam dinadins acolo, fara motive, imi luam caietul de desen si schitzam ce vedeam… de data asta, eu eram pe mal, deasupra pompei si ma uitam la barcile legate de pari infipti in namol, erau mai multe in visul meu, decit in realitate… la poalele salciei statea linistit un cird de ratze, ce se ridicau, din cind in cind, cind un ciine vagabond trecea prea aproape de ele… se ridicau si ieseau de sub poalele salciei, fugind dupa ceva, ciuguleau si veneau inapoi la locul lor…am mers la poteca ce ducea jos la pompa, si m-am lasat sa alunec pe pietris, ca si cum as fi fost pe zapada, pina linga salcie… ratzele m-au simtit, s-au ridicat in picioare, gata sa fuga…atunci am vazut, lipita cu spatele de trunchiul salciei,o femeie, zvelta, cu parul scurt ce privea printre ramuri si, din cind in cind, arunca la ratze cite ceva, parca frimituri… la inceput m-am simtit indignat, ca era locul meu ascuns, dar am rezistat sa o adresez… ma tot uitam la ea observindu-i miscarile precise, parca mecanice, si ritmul tot la fel, parca numara secundele, cind arunca frimituri… m-am lasat pe genunchi, sa o vad mai bine pe sub poalele salciei si ratzele s-au ridicat iar, alarmate …atunci, TU te-ai intors spre mine, zimbind, dar te-ai intors inapoi la ocupatia ta, parca studiai reactia ratzelor…… m-am asezat pe fund, cu spatele de stilpul balustradei si ma uitam tzinta la tine… stiam ca te cunosc, dar nu eram sigur, crengutzele salciei tot agitindu-se intre noi… am luat o pietricica si am aruncat catre ratze… una, curioasa, s-a dus dupa ea, a inghitito si s-a intors la cirdul ei… toate inca pe picioare… atunci tu te-ai intors iar catre mine, ai intins pumnul si cind ai deschis palma erau citeva bucatele de paine, taiate in cuburi, parca era de la biserica… m-a patruns asa un fior, cu gindul ca ar fi anafura … tu ai zimbit si m-ai incurajat sa ma apropi, cu aceiasi mina si cu cealalta, cu degetul la gura, aratindu-mi sa nu fac galagie…. m-am trezit ridicindu-ma cu miinile intrun strat gros de praf de clisa … am tot incercat sa continui visul, dar ciripitul pasarelelor din copacii de la strada, ma tineau treaz …am mers la parter sa imi fac un ceai, era inca devreme ...