Optimizmul ...

O voi face pe prostul de data asta. Nu ca n-as fi. Cred ca nu exista o prostie omeneasca mai mare decit cea ce ma stapineste acum. Totusi, voi pornii de la afirmarea ca nu am nici o idee ce este optimizmul, ce ar putea fi sau ce are trebuii sa fie acest optimism. Am inceput sa scriu aici, ca sa ma gasesc scriind, simtind nevoia sa ma exprim, sa impartasesc, sa fac risipa de cuvinte, poate poate, printre diaria asta de cuvinte insirate gasesc si eu intzelesul omptimismului.

Aud in stinga si in dreapta ca lumea este in general optimista, ca optimismul rezolva totul, te face mai creativ, mai productiv, mai vazut, mai important, mai bogat, mai inteligent, mai intzelept, mai stapin pe tine, mai fericit.

Oare optimismul este la radacina fiintzei umane? Oare este optimismul ceva interiorizat ca o cutie pandora de unde iei toate resursele necesare sa devii ceea ce vrei sa devii ? Oare, si eu la rindul meu ar trebuii sa fiu mai optimist ?

Nu sint deja ? Sint dar nu imi dau seama? Ar trebuii sa fiu daca nu sint?

Vad plancarde scrise si pictate sau compuse in multimedia cu culori stridente, melodii sacadate si combinatii de cuvinte ce iti sfredelesc creierul sau te transpun intro lume ireala, te fac sa iti ploua in gura sau iti intorc stomacul pe dos. Fiecare vrea sa te convinga ca produsele, serviciile si intentiile lor sint superioare.

Oare, cu optimism au fost toate astea create ?

Multi se caznesc sa promita prin cuvinte cit mai frumoase, mai convingatoare ca iti vor binele, ca sint in tabara ta, ca stiu mai bine ce trebuie sa faci sa fii fericit.

Oare, optimismul vor sa ti-l ridice?

Te aflii intro relatie, te manifestezi asa cum iti dicteaza caracterul, te lasi dus de valuri si nu pui opreliste la nici un sentiment, lasi inima sa se inunde cu prezenta celuilalt, mintea nu se mai abate la altcineva, fiinta intreaga se cutremura de dorinta da a apartine total acelei fiintze. Ceva nu este perfect. Ti se aduc reprosuri. Reactionezi adaptindu-te noilor cerintze. Incepi sa abandonezi unele preconceptii de dragul de a fi totul bine. Devii mai atent la ce spui, la ce faci. Ajustezi planurile facute de ani sa mentina relatia cit mai inclusiva. Incet incet ceva se strecoara in tzsatura fintzei tale facindu-te mai dependent, mai nesigur de ce va aduce viitorul. Devii mai setos sa stii daca toate sacrificiile se merita, de ce visele isi pierd farmecul de ce realitatea pare mai dura, de ce trebuie sa pui un efort mai mare sa mentii relatia.

Nesiguranta zilei de miine ...

La prima vedere, este doar o expresie … citeva cuvinte aparent legate laolalta cu un scop anume. Totusi, daca descoasem un pic expresia, multe intzelesuri pot fi descoperite. Uite citeva:

- "One way" love.
Te simti singur, nostalgic, dornic de o schimbare in viata. Distras de ocupatii mondene, nu dai atentie timpului ce tot trece pe linga tine. Te complaci totusi cu viata, aparent monotona, ca o ciocirlie, care zi de zi se inalta spre soare si incinta natura cu cintecul ei. Te vezi in ochii altora, te simtii in inima altora si esti multumit.
Tocmai cind nu te astepti, tragindu-ti sufletul dupa un zbor si mai inalt, si mai obositor, multumit ca te-a vazut lumea de pe un orizont si mai larg, o pana-ti pluteste pe sub barbie, ridici ochii, si, si .... inima iti face HAC. Soarele parca dogoreste mai tare, briza nu o mai simti, ochii iti scinteie ca doi jaratici. Inima iti bate in piept nebuna, parca gata de a iesi in intimpinarea cuiva, lasind in urma trupul frint, iepuizat.
Zi de zi, seara de seara, zborurile au un scop, au o destinatie, au o dedicatie pentru ciocirlia ce tot aterizeaza pe gardul vecin. Penele parca ii stralucesc mai aprig, mersul parca-i mai tazantos, cintecu-i parca mai zglobiu pe zi ce trece. Intro zi i te alaturi, imbinind cintec si filfiit de aripi, simtindu-te trup si suflet acelei noi aparitii in viata ta. Zi de zi zborurile sint mai lungi, cintecele mai duioase, inima iti trepideaza ca frunza in vint, si fiecare se intoarce obosit pe gardul lui. Orice efort de a ateriza impreuna este evitat, orice vibratie mai intensa in cintecul tau o face sa aterizeze mai departe ... iar tu, te tot intrebi... cit va mai dura ?

- Schimbarea brusca a obligatiilor si dependinta "fericirii" de ceva nou.
Un copil rasfatzat de parinti de mic copil ajunge la virsta cind is se cere sa participe in obligatiile familiei. Fiind rasfatzat is se pare nedrept o asemenea cerinta, si repetat nu face ce is se zice, cum sint copii de cind lumea, anti-autoritari. Parintii pun aceste noi obligatii ca ceva de necontestat, sau si mai rau, amenitza copilul ca daca nu face ce i se spune, nu mai are ce cauta acasa.

- Reflectarea starii sufleteasti a unei persoane care a ajuns la o rascruce de drumuri in viata.
Un calator caruia nu ii sint familiare impejurimile, in genunchi se coboara rostind o rugaciune de disperare la picioarele troitzei de lemn.

- Schimbarea, chiar si temporara a situatiei financiare.
De ani de zile, venitul vine dintrun salariu, sau doua, meritate sau nu. Viitorul pare roz, un numar de vise par realizabile. Intro buna zi o restructurare sau saritul mustarului sefului aduce somajul. Cerul se inoureaza, tunetele reprosurilor partenerului se aud tot mai aproape, mai amenitatoare. Aparent toate planurile facute sint date peste cap.

- Alte exemple vor urma, cu timpul ...

Oare este nesiguranta momentului, sau exteriorizarea nevoii fiecaruia de o asigurare periodica ca viitorul ii va aduce ceva mai bun ?