Wednesday, September 21, 2005
Optimizmul ...
O voi face pe prostul de data asta. Nu ca n-as fi. Cred ca nu exista o prostie omeneasca mai mare decit cea ce ma stapineste acum. Totusi, voi pornii de la afirmarea ca nu am nici o idee ce este optimizmul, ce ar putea fi sau ce are trebuii sa fie acest optimism. Am inceput sa scriu aici, ca sa ma gasesc scriind, simtind nevoia sa ma exprim, sa impartasesc, sa fac risipa de cuvinte, poate poate, printre diaria asta de cuvinte insirate gasesc si eu intzelesul omptimismului.
Aud in stinga si in dreapta ca lumea este in general optimista, ca optimismul rezolva totul, te face mai creativ, mai productiv, mai vazut, mai important, mai bogat, mai inteligent, mai intzelept, mai stapin pe tine, mai fericit.
Oare optimismul este la radacina fiintzei umane? Oare este optimismul ceva interiorizat ca o cutie pandora de unde iei toate resursele necesare sa devii ceea ce vrei sa devii ? Oare, si eu la rindul meu ar trebuii sa fiu mai optimist ?
Nu sint deja ? Sint dar nu imi dau seama? Ar trebuii sa fiu daca nu sint?
Vad plancarde scrise si pictate sau compuse in multimedia cu culori stridente, melodii sacadate si combinatii de cuvinte ce iti sfredelesc creierul sau te transpun intro lume ireala, te fac sa iti ploua in gura sau iti intorc stomacul pe dos. Fiecare vrea sa te convinga ca produsele, serviciile si intentiile lor sint superioare.
Oare, cu optimism au fost toate astea create ?
Multi se caznesc sa promita prin cuvinte cit mai frumoase, mai convingatoare ca iti vor binele, ca sint in tabara ta, ca stiu mai bine ce trebuie sa faci sa fii fericit.
Oare, optimismul vor sa ti-l ridice?
Te aflii intro relatie, te manifestezi asa cum iti dicteaza caracterul, te lasi dus de valuri si nu pui opreliste la nici un sentiment, lasi inima sa se inunde cu prezenta celuilalt, mintea nu se mai abate la altcineva, fiinta intreaga se cutremura de dorinta da a apartine total acelei fiintze. Ceva nu este perfect. Ti se aduc reprosuri. Reactionezi adaptindu-te noilor cerintze. Incepi sa abandonezi unele preconceptii de dragul de a fi totul bine. Devii mai atent la ce spui, la ce faci. Ajustezi planurile facute de ani sa mentina relatia cit mai inclusiva. Incet incet ceva se strecoara in tzsatura fintzei tale facindu-te mai dependent, mai nesigur de ce va aduce viitorul. Devii mai setos sa stii daca toate sacrificiile se merita, de ce visele isi pierd farmecul de ce realitatea pare mai dura, de ce trebuie sa pui un efort mai mare sa mentii relatia.
4 comments:
This is private blog, and communication is limited between the owner of this blog individual users. Communication between users is not allowed.
Please sign the comment with an Anonymus Name.
No Messenger ID's, Mail Addresses or other forms of information that would facilitate your identification on the internet or otherwise.
Such comments will be deleted and creators blocked from further comenting.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
Of, chiar ca l-ai uitat pe etajera.. condeiul... ;)
ReplyDeleteSi se usuca cerneala...
ReplyDeleteA incerca sa schimbi ceva din tine, ca persoana, doar pentru a fi bine (bine pentru cine?) consider ca este o greseala pe care omul o repeta la nesfarsit!... N-am sa inteleg niciodata de ce o relatie dintre doi oameni se altereaza in timp, transformandu-i in dusmani, potrivnici? De ce toate defectele reale si mai putin reale ale celuilalt se vad tarziu?
ReplyDeleteThis comment has been removed by a blog administrator.
ReplyDelete