La prima vedere, este doar o expresie … citeva cuvinte aparent legate laolalta cu un scop anume. Totusi, daca descoasem un pic expresia, multe intzelesuri pot fi descoperite. Uite citeva:
- "One way" love.
Te simti singur, nostalgic, dornic de o schimbare in viata. Distras de ocupatii mondene, nu dai atentie timpului ce tot trece pe linga tine. Te complaci totusi cu viata, aparent monotona, ca o ciocirlie, care zi de zi se inalta spre soare si incinta natura cu cintecul ei. Te vezi in ochii altora, te simtii in inima altora si esti multumit.
Tocmai cind nu te astepti, tragindu-ti sufletul dupa un zbor si mai inalt, si mai obositor, multumit ca te-a vazut lumea de pe un orizont si mai larg, o pana-ti pluteste pe sub barbie, ridici ochii, si, si .... inima iti face HAC. Soarele parca dogoreste mai tare, briza nu o mai simti, ochii iti scinteie ca doi jaratici. Inima iti bate in piept nebuna, parca gata de a iesi in intimpinarea cuiva, lasind in urma trupul frint, iepuizat.
Zi de zi, seara de seara, zborurile au un scop, au o destinatie, au o dedicatie pentru ciocirlia ce tot aterizeaza pe gardul vecin. Penele parca ii stralucesc mai aprig, mersul parca-i mai tazantos, cintecu-i parca mai zglobiu pe zi ce trece. Intro zi i te alaturi, imbinind cintec si filfiit de aripi, simtindu-te trup si suflet acelei noi aparitii in viata ta. Zi de zi zborurile sint mai lungi, cintecele mai duioase, inima iti trepideaza ca frunza in vint, si fiecare se intoarce obosit pe gardul lui. Orice efort de a ateriza impreuna este evitat, orice vibratie mai intensa in cintecul tau o face sa aterizeze mai departe ... iar tu, te tot intrebi... cit va mai dura ?
- Schimbarea brusca a obligatiilor si dependinta "fericirii" de ceva nou.
Un copil rasfatzat de parinti de mic copil ajunge la virsta cind is se cere sa participe in obligatiile familiei. Fiind rasfatzat is se pare nedrept o asemenea cerinta, si repetat nu face ce is se zice, cum sint copii de cind lumea, anti-autoritari. Parintii pun aceste noi obligatii ca ceva de necontestat, sau si mai rau, amenitza copilul ca daca nu face ce i se spune, nu mai are ce cauta acasa.
- Reflectarea starii sufleteasti a unei persoane care a ajuns la o rascruce de drumuri in viata.
Un calator caruia nu ii sint familiare impejurimile, in genunchi se coboara rostind o rugaciune de disperare la picioarele troitzei de lemn.
- Schimbarea, chiar si temporara a situatiei financiare.
De ani de zile, venitul vine dintrun salariu, sau doua, meritate sau nu. Viitorul pare roz, un numar de vise par realizabile. Intro buna zi o restructurare sau saritul mustarului sefului aduce somajul. Cerul se inoureaza, tunetele reprosurilor partenerului se aud tot mai aproape, mai amenitatoare. Aparent toate planurile facute sint date peste cap.
- Alte exemple vor urma, cu timpul ...
Oare este nesiguranta momentului, sau exteriorizarea nevoii fiecaruia de o asigurare periodica ca viitorul ii va aduce ceva mai bun ?
Tocmai mi-ai spus ca in octombrie se fac 30 de ani de cand esti plecat din tara.
ReplyDeleteCu atat mai mult mi se pare fascinant felul cum scrii. :)
Multumesc de compliment. Nesiguranta zilei de miine s-a diminuat cumva, datorita tie. Poate condeiul nu mi s-a tocit de tot. :-)
ReplyDeleteNimic nu este intamplator pe lumea asta. Sunt lucruri sau oameni care ne calesc, deci pana la urma, totul este un echilibru.
ReplyDeleteOmeneste, este normal sa ne dorim binele si 'mai spre bun'.
Deci, toate bune!
De multe ori, privind in sufletul meu mi se pare ca stau in fata unei case cu obloanele trase si usile incuiate. O mana a scris pe o hartie in colt de poarta, plecat fara adresa... se cauta proprietar. Fiecare dintre noi este un inger cu o singura aripa si nu putem zbura decat imbratisandu-ne unul pe altul.
ReplyDeleteNu cred ca ar trebui sa ne straduim sa tinem obloanele deschise. Putini ar observa care este adevarata intentie. Tot acei putini, vor fi cei care vor sti sa le deschida fara eforturi...
ReplyDelete