TIMPUL DE LUAT TAURUL DE COARNE

Nu stiu ce m-a apucat ! Am un sentiment ciudat. Un fel de dualitate de ginduri. Pe de o parte ma simt ca un magar ce se retrage de lume sa dea ortul popii, undeva in ceatza departe de toti inclusiv cei dragi. Pe de alta parte, ma simt ca un pui de vultur ce se cazneste din toate puterile sa sparga coaja oului, sa ia o gura de aer.

Sint pe punctul de a scrie pentru posteriate evenimentele din viata mea, inclusiv gindurile, sentimentele, succesele si esecurile din unltimii 56 de ani. In ce format inca nu stiu, dar o carte, cred ca ar fi o idee buna. Imi voi pune aici frinturi din trecutul meu, poate prea prescurtate pentru cei ce nu ma cunosc personal, dar oricum, vor aparea pe aici sa nu fie uitat. Eventual voi face un site special pentru a colecta date despre mine de la prieteni, rude, cunostinte si necunoscuti care doresc sa isi spuna parerea despre mine, conversatii ce merita mentionate, inclusiv gafe din trecut. Credeam ca ma cunosc. Cred ca ma cunosc. Doresc sa ma cunosc mai pe deplin. Asa ca, va rog sa adaugati comentarii, cit mai multe, cit mai detailate, si daca va aduceti aminte, continind cit mai exact data si timpul. Ma las pus sub lupa, sa vad ce iese.

Incep cu o poezie, inca neterminata.

STIGATURA DE NALUCA

Pe peron pasii agale. Inima nu ma imbie.
Nu ca nu-i de caramida, nici ca praful as stirnii,
Ci ca simt ca pasul duce, unde nu mi-e bine mie,
Unde departarea sterge amintirea cea dintii.

Un pupic, o-mbratisare, inca unul, una iar,
Ma luptam cu mine insu-mi sa ramin, sa nu mai plec,
Mina inclestata-n mina, ...sa ma duc si sa vin iar?
Sfisiat simteam amorul sub doi ochi ce ma petrec.

Urc o treapta, inca una, simt valiza tot mai grea,
Parca-mi spune ca peronul ii spoteste ca fac rau,
Sa pretind ca nu-i biletul? sa il fac pierdut cumva?
Oare imi refuz eu insu-mi bunul dat de Dumnezeu ?

Cu bagajul in cabina, disperat o iau de mina,
O sarut, si ea ma lasa, eu o string dar o simt rece.
Trenul clantzana alene, simt cum se desface-o frina
Fug sa o petrec. Pe scara, ii mai fur un tzuc, chiar zece.

Ea, dispare, jos, in spate, eu fug iute pe coloare.
Fiecare scoate capul. Eu, dau doar de-o crapatura,
Si cum din privire-mi fuge a mea dulce creatura,
Ii strig numele orbeste, intro ultima fortare.

( to continue ... )

REFLECTARE

Stau aici impachetat, cu plapuma pe umeri, asternuta pe genunchi, strecurata sub talpi, tindind doar cu coatele bogatia asta se puf. Orice fac, orice gindesc nu ajuta sa ma separ de o stare stranie. Stau aici, ghemuit, la parter, singur, toti sint plecati. Icerc sa recapitulez evenimentele zilelor trecute, sa imi dau seama unde am gresit. Oare am facut bine ? Oare am facut rau ? As putea intra in detalii, (unele chiar ar fi hazlii), dar, faptul cel mai important este ca, acum, ma simt ca un copil neputincios.

Umblam brambura pe Internet cautind ceva ce sa ma veseleasca, sa ma distraga de la raceala de acum. Am dat de articole frumoase, de poze ce iti inspira setea de a calatorii, dar nu am gasit nimic ce ma poate smulge din starea mea de acum. Am decis sa nu mai apelez la alte resurse, ci sa scotocesc in sufletul meu sa vad ce gasesc.
Uite rezultatul:


REFLECTARE
Autor: OmBunDarCuLipsuri

Ma tot uit la coala alba, si-a decide nu mai pot,
Un desen sa fac pe coala, de o zina, sau despot?
Dar de-as scrie'o poezie, oare va dezvaluii,
Cu destule amanunte, ce-i puterea de-a iubii?

Coala alba sta tacuta, o privesc si ma priveste.
Sintem doua coli, si dinsa, si-al meu suflet despuiat.
Ginduri vin, si trec aiurea .... oare cine ma iubeste ?
Multumit ca n-am raspunsuri, merg la patu-mi, impacat.

Si cu perna'n bratze cuget, "dar si miine e o zi",
Cu elan voi face patul, dornic, de-a iesii, la aer
O'ntrebare ma framinta, sanatos e de-a dori ...
Ca sa fi iubit, ... aiurea, eu tot sint luat de fraier.

Optimist am fost o vreme, pus-am inima in tot,
Oferit-am si iubire, si raceala de despot.
M-am deschis ca trandafirul, oferind ceva frumos.
Ma inchid acum, mi-e teama, si mi-e frig, nu-s sanatos !

Singuratic, tremur, febra, m-a cam scuturat de-o vreme
Si nu-i nimeni sa-mi ofere, nici macar un ceai caldutz
Unde-s cei ce le-am fost sprijin, chiar si fara sa ma cheme?
Ce'ntrebare puerila, ... si ma simt, doar un prostutz !