Strofe ... din rarunchi ...
...
Îți scriu de-aici, hotar spre nicăieri,
Din taina mea, ce o numești de stâncă.
Nu-s singur. Am și eu plăceri.
Tu le-ai uitat, sau nu le mai simți încă.
Copilaria mea, cumva neimplinită,
Trecut-a-mi pe ataturi, dar de folos ... enorm!
M-a învățat devreme, că viața e finită,
Și dragostea să dărui, doar celor ce nu dorm.
C-aiurea stau de strajă, la ochii cei închiși,
La inima ce bate, în ritm de ne-ființă,
La degetul ce doarme, în cirlionți desprinși,
Și nu îmi știe dorul, cel preaplin de-ngăduință.
Cu tâlc ți-e versul dragă, și meșterit prea bine,
Să lase înșelesuri, în suflet de copil.
Și ce folos avea-vor, când vei gândi la mine,
Și voi tăcea, în umbră, cu cuget de senil.
Wednesday August 1, 2007 - 04:54pm (EDT)
No comments:
Post a Comment
This is private blog, and communication is limited between the owner of this blog individual users. Communication between users is not allowed.
Please sign the comment with an Anonymus Name.
No Messenger ID's, Mail Addresses or other forms of information that would facilitate your identification on the internet or otherwise.
Such comments will be deleted and creators blocked from further comenting.