Dor de casa, de acasa ...

Avem destul de des simtamintul de dor de casa.

Eu merg "acasa" macar la un an jumate. Daca trec doi ani, simt ca ma diluez ca ca un cub de zahar in ceaiul fierbinte, ca ceva ce este dincolo, peste hotare, "acasa", ma mistuieste, ma soarbe de viu. Asa ca, ma iau de turul pantalonilor, imi fac bagajele, si cu inima tinjind dupa locurile natale, suport tot ce e de suportat pe drum:

- Lipsa de consideratie a companiilor de avioane sa imi ofere un pat sa dorm, ci sa ma inghemui linga alte suflete, ca o sardina, pina coborim iar pe un tarm strain sau tinta finala.
- Nesuferirea vamesilor care isi bag nasurile in toate, pina si in cutia cu prezervative, poate poate ii pasez o bancnota de 20 de dolari sa se faca ca nu vede.
- Lacomia taximetristilor ce fac orice sa te mulga de citiva dolari, si daca nu le arati o fatza aspra sau o atitudine de bataus, sa te fure de bagaje, sau mai rau.
- Mizeria din trenuri, autobuze, toleibuze, si mirosul ingrozilor al oamenilor ce nu-si pot permite o baie zilnica.
- Lacomia prietenilor si chiar a rudelor, dorinta lor de a obtine primele, si cele mai mari cadouri, asteptindu-te la coada ca la piine, la poarta parintilor, sau rudelor la care trag.
- Invidia, pina si a parintilor, ca tu traiesti "acolo", unde curge lapte pe strazi si mierea din stilpii casei.

Si uite asa, dupa citeva zile obositoare, dorul de casa, de "acasa", se diminuiaza, si imi doresc iar sa fiu departe de toate rautatile si suferintele de "acasa". Prefer sa fiu iar printre straini, unde vecinul imi spune buna dimineata si ma invita la o cafea, sau imi ofera un covrig peste gard, fara sa se uite cu ochii lacomi, daca li se pare ca am un pormonel gros. Si totusi, o fac la macar doi ani. Mi-e tot dor de "acasa".
Doamne da-ne tarie la toti, sa nu uitam ca totusi, buni sau rai, darnici sau lacomi, cineva totusi, ne asteapta ... "acasa".

Bancul Zilei

In padure, un iepuras statea turceste langa intrarea in vizuina si isi facea de lucru cu laptop-ul. Vine vulpea, il priveste mirata si il intreaba:

- Ce faci iepuras?
- Ce sa fac si eu... imi scriu teza de diploma!
- Zau? Si despre ce scrii tu la teza ta de diploma?
- Pai scriu despre cum maninca iepurii vulpi!
- Ha, ha, ha, ce tampenie!!! Cine o sa creada asa ceva?
- Daca nu ma crezi, hai cu mine in vizuina! Dupa numai cateva minute, iese iepurasul din vizuina si se aseaza din nou, de parca nu s-a intamplat nimic...

Mai trece ceva vreme, vine lupul:

- Ce faci iepuras?
- Ce sa fac si eu... imi scriu teza de diploma!
- Zau? Si despre ce scrii tu la teza ta de diploma?
- Pai scriu despre cum maninca iepurii lupi!
- Ha, ha, ha, ce tampenie!!! Cine o sa creada asa ceva?
- Daca nu ma crezi, hai cu mine in vizuina! Dupa numai cateva minute, iese iepurasul din vizuina si se aseaza din nou, de parca nu s-a intamplat nimic...

Mai trece ceva vreme, vine ursul:

- Ce faci iepuras?
- Ce sa fac si eu... imi scriu teza de diploma!
- Zau? Si despre ce scrii tu la teza ta de diploma?
- Pai scriu despre cum maninca iepurii ursi!
- Ha, ha, ha, ce tampenie!!! Cine o sa creada asa ceva?
- Daca nu ma crezi, hai cu mine in vizuina! Dupa numai cateva minute, iese iepurasul din vizuina si se aseaza din nou, de parca nu s-a intamplat nimic...

Daca aruncam o privire prin vizuina, putem vedea un petic de blana de vulpe, cateva coaste de lup, precum si o ciosvarta de urs. Alaturi, un leu cu burta plina, doarme.

Morala: Nu conteaza tema pe care o ai la lucrarea de diploma, conteaza pe cine ai ca indrumator!

Exercitiul mintii ...

Luni… trebuie sa schimb becul ars cu unul bun, aici in hol…ca si asa bietul meu prieten se straduieste sa-mi distinga trasaturile, pe intunericul asta…asa…ar fi bun un scaun la camerele astea inalte…dau teama, de tot ce tine de electricitate, la o parte…e…ce se poate intampla…schimb doar un bec…ma urc pe scaun si-ncerc sa-mi mentin echilibrul…zambesc…mi-am amintit de o povestioara spusa de ex-sotul meu…ceva cu profesoara de geografie, care-l ajuta sa schimbe becuri…deh, eu nu-s profesoara…incerc sa alung gandul si sa ma concentrez la ceea ce fac…ce fac ? a…da…schimb un bec…oare in ce parte se desurubeaza ?...in sensul invers al acelor de ceasornic ?...incerc, dar, ca un facut …incerc invers…si…se desprinde balonul de sticla de filet…sau cum s-or numi ?...ce importanta mai are ?...acum, cand am dat de bucluc ?...cum o sa scot eu filetul asta ?...abandonez…las sa atarne balonul de lustra…si lustra de tavan…urata treaba…imi fac iar curaj…urc pe scaun si incerc sa desurubez, cu mana protejata de o carpa…de ce ? nu stiu…asa am crezut ca-i mai bine…hai ca merge…ufff…am scapat si de data asta…pun becul cel nou…apas intrerupatorul si-mi fac cruce…fiat lux…si se facu lumina…da, da…cred ca e bun, totusi, un barbat la casa mea…macar stie sa schimbe becuri…si eu am invatat sa-l sustin, sa nu cada….biata doamna profesoara…m-a invatat, totusi, ceva…
Sorina (experienta de viata - 2 /17.04.2006)

Copilarie

Am mentionat mai devreme ca voi scrie o carte despre mine si viata mea. Uite citeva frinturi de ginduri, cind eram copil, si aveam intrebari ce nu erau raspunse de nimeni. L-am transpus in poezie.

Fiind asa saraci, faceam baie doar in lighean, si cind era un eveniment mai important, nunta, zi onomastica, trebuia sa fim "frecati bine", intro albie de rufe.

Amintire:
Eu si sora, pe la virsta de 7 ani, sora 8 jumate, la unchiu la bloc.

IN CADA

Doi copii se spala-n cada,
Vine tusha sa ii vada,
Ei ascunsi dupa cortina,
Au scapat cite-o basina !

Amintire:
Cred ca aveam 6 - 7 ani, poate mai mult. Seara trecuta m-am ambitionat si nu am vrut sa maninc copanul de gaina, ca voiam piept. Oare sa fi fost hormonii ? Asa de devreme imi placea pieptul ? :-) Eu dormeam in camera din fund (ultima camera), si ca sa ajung la bucatarie trebuia sa trec prin dormitorul parintilor.

IN PAT SE DOARME DOAR

Inca-i noapte si mi-e foame, ma strecor prin dormitor
Poate mama inca are cel copan ce-am refuzat
Impietrit ramin cu ochii, ce fac ei asa cu zor?
Mie imi tot zic ca joaca nu-i frumos sa faci in pat.

Amintire:
Parintilor le placeau sa puna oua la clocit, primaverile, sa avem gaini mai multe.
Pacatul mare era ca erau multe pisici prin vecini, si cit incerca tata sa scape de ele, (a si spinzurat citeva, detalii alta data), in tot sezonul de cotoit, ne trezeau pisoii de prin tufisuri si de pe acoperis mai in fiecare noapte.

PISICI SI VISE

Pisicutza pis pis pis
Te-am visat aseara-n vis
Tu pe streasana stateai
Si de jale miorlaiai

Amintire
De mult se cazneau satenii nostrii sa ne educe in religia ortodoxa. In sfirsit reusisera sa organizeze o scoala duminicala, cu toate ca autoiritatile si turcii tot incercau sa submineze acele necesitati. Se pare ca lipsa noastra de acasa era folosita pentru a se juca si ei. Stiu eu ?

INCA O PIINE

Am venit devreme-acasa, de la scoala ortodoxa,
Si mamica ma trimite piine sa aduc din sat
Dar de ce nu vine-afara ? Si eu vad o piine-n boxa !
Unde-i tata, ca si dinsul inca nu m-ambratisat?

Acum trebuie sa ma pregatesc de plecat la scoala.
Vor mai fi si alte amintiri.

ANAPODA ...

Uite ce anapoda poate fi omul. Sa nu rideti. Mai face omul gafe, dar ca asta, poate nu. Asteptam de luni de zile sa se redreseze ceva in relatia cu o prietena, si se pare ca fiecare apel este luat din ce in ce mai mult ca un deranj. Mi-am luat inima in dinti si i-am oferit, azi, de 1 Martie, libertatea de a iubii pe altcineva fara sa se mai simta obligta cu nimic fata de mine. Si cum nu imi veneau cuvintele potrivite, i-am scris o poezie. Anapoda suna, nu ?

Uite poezia, si judecati-ma voi. Sint acelasi prostutz care nu invata niciodata sa mai pastreze si ceva mister. Ma deschid ca o carte, ma citeste femeia si ma arunca la cosul de gunoi. Halal viata ! Tare anapoda !

Martisor 1 Martie 2006

Tu zici ca sint nemultumit, eu zic ca te vreau toata
Ca nu cu portia iubesc, si nici gramaj nu tzin,
Asa ca pina ma-ntzelegi, voi fi aici, si-odata
Un vis frumos se va-nplini, acum, doar un suspin.

Nu ti-am fost eu sa-ti fiu iubitul,
Cum tot sa-mpartasim as vrea,
Si deseori luasi cutitul
Sa tai cordonul, draga mea.

Eu sint aici, si azi, si miine,
Si tu in gind vei fi cu noi
Eu cu ai mei, ai tai cu tine
Pacat ca nu, noi amindoi!

Cind primavara dulce, vara
Si tomnile ne vor albii
Sa nu ma uiti, a mea Mioara
Caci te-am iubit si te-oi iubii

Cu lacrimi ce-mi cobor agale
pe-al meu braz iti daruiesc
Urare dulce, fii iubita
Cum doar eu insu-mi te iubesc

Caci, ca un semn, in gradinita
Un ghiocel a rasarit.
Imi spune ca a mea fiinta
Ce am iubit, m-a parasit.

In par ti-as prinde ghiocel
Dar si de el mi-e mila
Doi singuratici, eu si el
In singura idila.

Ramii cu bine draga mea,
Ramineti voi cu bine
Caci v-am iubit, si tu, si ea
Si-cum .....doar eu, cu mine !

TIMPUL DE LUAT TAURUL DE COARNE

Nu stiu ce m-a apucat ! Am un sentiment ciudat. Un fel de dualitate de ginduri. Pe de o parte ma simt ca un magar ce se retrage de lume sa dea ortul popii, undeva in ceatza departe de toti inclusiv cei dragi. Pe de alta parte, ma simt ca un pui de vultur ce se cazneste din toate puterile sa sparga coaja oului, sa ia o gura de aer.

Sint pe punctul de a scrie pentru posteriate evenimentele din viata mea, inclusiv gindurile, sentimentele, succesele si esecurile din unltimii 56 de ani. In ce format inca nu stiu, dar o carte, cred ca ar fi o idee buna. Imi voi pune aici frinturi din trecutul meu, poate prea prescurtate pentru cei ce nu ma cunosc personal, dar oricum, vor aparea pe aici sa nu fie uitat. Eventual voi face un site special pentru a colecta date despre mine de la prieteni, rude, cunostinte si necunoscuti care doresc sa isi spuna parerea despre mine, conversatii ce merita mentionate, inclusiv gafe din trecut. Credeam ca ma cunosc. Cred ca ma cunosc. Doresc sa ma cunosc mai pe deplin. Asa ca, va rog sa adaugati comentarii, cit mai multe, cit mai detailate, si daca va aduceti aminte, continind cit mai exact data si timpul. Ma las pus sub lupa, sa vad ce iese.

Incep cu o poezie, inca neterminata.

STIGATURA DE NALUCA

Pe peron pasii agale. Inima nu ma imbie.
Nu ca nu-i de caramida, nici ca praful as stirnii,
Ci ca simt ca pasul duce, unde nu mi-e bine mie,
Unde departarea sterge amintirea cea dintii.

Un pupic, o-mbratisare, inca unul, una iar,
Ma luptam cu mine insu-mi sa ramin, sa nu mai plec,
Mina inclestata-n mina, ...sa ma duc si sa vin iar?
Sfisiat simteam amorul sub doi ochi ce ma petrec.

Urc o treapta, inca una, simt valiza tot mai grea,
Parca-mi spune ca peronul ii spoteste ca fac rau,
Sa pretind ca nu-i biletul? sa il fac pierdut cumva?
Oare imi refuz eu insu-mi bunul dat de Dumnezeu ?

Cu bagajul in cabina, disperat o iau de mina,
O sarut, si ea ma lasa, eu o string dar o simt rece.
Trenul clantzana alene, simt cum se desface-o frina
Fug sa o petrec. Pe scara, ii mai fur un tzuc, chiar zece.

Ea, dispare, jos, in spate, eu fug iute pe coloare.
Fiecare scoate capul. Eu, dau doar de-o crapatura,
Si cum din privire-mi fuge a mea dulce creatura,
Ii strig numele orbeste, intro ultima fortare.

( to continue ... )

REFLECTARE

Stau aici impachetat, cu plapuma pe umeri, asternuta pe genunchi, strecurata sub talpi, tindind doar cu coatele bogatia asta se puf. Orice fac, orice gindesc nu ajuta sa ma separ de o stare stranie. Stau aici, ghemuit, la parter, singur, toti sint plecati. Icerc sa recapitulez evenimentele zilelor trecute, sa imi dau seama unde am gresit. Oare am facut bine ? Oare am facut rau ? As putea intra in detalii, (unele chiar ar fi hazlii), dar, faptul cel mai important este ca, acum, ma simt ca un copil neputincios.

Umblam brambura pe Internet cautind ceva ce sa ma veseleasca, sa ma distraga de la raceala de acum. Am dat de articole frumoase, de poze ce iti inspira setea de a calatorii, dar nu am gasit nimic ce ma poate smulge din starea mea de acum. Am decis sa nu mai apelez la alte resurse, ci sa scotocesc in sufletul meu sa vad ce gasesc.
Uite rezultatul:


REFLECTARE
Autor: OmBunDarCuLipsuri

Ma tot uit la coala alba, si-a decide nu mai pot,
Un desen sa fac pe coala, de o zina, sau despot?
Dar de-as scrie'o poezie, oare va dezvaluii,
Cu destule amanunte, ce-i puterea de-a iubii?

Coala alba sta tacuta, o privesc si ma priveste.
Sintem doua coli, si dinsa, si-al meu suflet despuiat.
Ginduri vin, si trec aiurea .... oare cine ma iubeste ?
Multumit ca n-am raspunsuri, merg la patu-mi, impacat.

Si cu perna'n bratze cuget, "dar si miine e o zi",
Cu elan voi face patul, dornic, de-a iesii, la aer
O'ntrebare ma framinta, sanatos e de-a dori ...
Ca sa fi iubit, ... aiurea, eu tot sint luat de fraier.

Optimist am fost o vreme, pus-am inima in tot,
Oferit-am si iubire, si raceala de despot.
M-am deschis ca trandafirul, oferind ceva frumos.
Ma inchid acum, mi-e teama, si mi-e frig, nu-s sanatos !

Singuratic, tremur, febra, m-a cam scuturat de-o vreme
Si nu-i nimeni sa-mi ofere, nici macar un ceai caldutz
Unde-s cei ce le-am fost sprijin, chiar si fara sa ma cheme?
Ce'ntrebare puerila, ... si ma simt, doar un prostutz !

In cautarea unei muze ...

Deoarece sint lipsit de inspiratie, voi incepe cu o pozie citita in blogul unei priete dragi, fosta mea muza literara, muza ce pina in Septembrie anul trecut imi dadea taria de a-mi lua inima in dinti sa pun pe hirtie ( blog ) gindurile mele, fie ele fericite sau lugubre. Pina cititi poezia de jos, voi incerca sa sar peste pesimismul ce ma cuprinde in momentul de fatza.

Barbatilor interesati in a stii mai multe despre natura relatiilor sexuale intre ei si genul feminin, uite un link interesant. Puteti sa adaugati si voi cometariile despre articol, si chiar, comentarii la comentariile deja scrise.


CLARIFICARE CITITORILOR

!!! NU, NU AM PROBLEME SEXUALE !!!
Linkul este aici ca o resursa de intzelegere a sexualitatii barbatului.
Deci, este de folosinta si barbatilor si femeilor.

Copiati linkul de mai jos in Internet Explorer sau Mozila:

http://www.topsanatate.ro/article.php/nesiguranta_sexuala_masculina/?id=19738

ULTIMA SCRISOARE
(Mihai Beniuc)

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nici un cuvânt nu-mi spune, că-i o formă.
Cunosc însemnatatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă.
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult, în drumul tău nu am să ies.
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată.
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.

A fost, desigur, numai o greşeală.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.

Şi totuşi..., câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinţă-a ta de lut,
Simţeam în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă.
Şi-ngenunchiate rânduri, submisiv.

La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
Să le întinzi cu zâmbet liniştit
Spre sărutare, adorata dreaptă,
'Nainte de-a se şterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă roză auroră,
De ne-nţeles..., de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti,
Din întâmplare, rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: "Eşti ca oricare",
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat, de pofte, tăul
Ce-l ţine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi ne-ntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt,
Iar lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubită, ca-ntr-un colţ de cer.
O stea de seară blândă, şi senină.

Iar când viaţa va fi rea cu tine,
Când or să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine.
Vom fi acolo, singuri, amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţa legănată,
Te vei simţi ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine, din mormânt.

Şi de va fi să nu se poată trece,
Pe veci, pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.